psihologieHR

La modalitatile prin care oamenii isi ridica stima de sine se numara si asocierea cu o persoana care are succes pentru a face celorlalti o impresie buna. Nu ii negam celuilalt succesul, nu incercam sa ii furam gloria, ci sa facem ca o parte din aceasta glorie sa ne lumineze si noua imaginea.
Asa se intampla ca, mai ales tinerii se asociaza cu vedete din lumea muzicii, sportului sau a filmului, spunand ca au cunoscut o vedeta personal, ca sunt din aceeasi localitate, sau ca au fost colegi de scoala .
In urma unui experiment, facut la un colegiu american, s-a dovedit ca atunci cand echipa de fotbal a colegiului castiga studentii poarta a doua zi dupa victorie tricouri si sepci cu insemnele echipei si se identifica cu aceasta spunand "Noi am castigat."Nu acelasi lucru se intampla cand aceeasi echipa pierde, studentii nu mai poarta tricourile si sepcile cu insemnele echipei si spun "Ei au pierdut." Aceasta reactie are legatura cu atribuirea externa a cauzei esecului si atribuirea interna a cauzei succesului.
Acest lucru nu se intampla numai in cazul vedetelor, ci a oricarei persoane care are succes intr-un domeniu oarecare: stiinta, politica, opere de binefacere, etc. Cum ar fi sa poti spune ca esti urmasul lui Einstein?! Sau macar al lui Mihai Viteazul ...
Amintiti-va de romanii care sunt in strainatate! Cand spun ca sunt romani adauga si ca din Romania este Nadia Comaneci , nu ca de acolo vin tiganii care fura si mananca lebede. E si mai intelept sa procedezi astfel, sa te asociezi cu persoane "respectabile" din grupul de provenienta, nu cu personaje negative, caci celalalt si-ar forma o imagine negativa despre grupul din care faci parte si aceasta imagine s-ar rasfrange si asupra ta.

0 comentarii

Avem tendinta sa ne vedem pe noi insine ca avand mai multe comportamente dezirabile decat ceilalti si mai putine comportamente indezirabile decat acestia. Aceasta se datoreaza faptului ca incercam sa ne formam o imagine de sine pozitiva prin compararea cu ceilalti atat pentru a ne mentine stima de sine inalta, cat si pentru ca felul in care ne vad ceilalti conteaza. Acest efect este mai pronuntat pentru comportamentele morale decat pentru cele inteligente si a fost numit de psihologi efectul Muhammad Ali dupa numele unui campion la box care a gresit intentionat la un test de inteligenta pentru a nu fi inrolat in armata in timpul razboiului din Vietnam si la o coferinta a afirmat "Am spus doar ca sunt cel mai bun (moral), nu si cel mai inteligent."
Un studiu dovedeste ca oamenii au tendinta sa se considere mai degraba morali decat inteligenti, dar nu judecam comportamentul celorlalti ca fiind mai putin moral decat inteligent.
Cum se explica faptul ca pentru oameni este mai important sa fie considerati morali decat sa fie considerati inteligenti? In primul rand in evaluarea de catre ceilalti este mai importanta dimensiunea moralitate. Un om corect este mai putin periculos pentru ceilalti care sunt siguri ca nu le va face rau, se simt in siguranta si il accepta mai usor. Faptul ca esti inteligent nu este o garantie ca nu poti reprezenta un pericol pentru ceilalti si, in plus, poti trezi invidie. De aceea moralitatea, corectitudinea este mai valorizata social. Si cum este mai avantajos sa fii bine vazut si acceptat de catre ceilalti...
O alta explicatie ar fi aceea ca oamenii vor sa aiba o imagine nu numai pozitiva despre sine, ci si corecta pentru a putea sa creada in ea. De aceea sunt mai dispusi sa renunte la acea dimensiune a personalitatii care este mai putin valorizata social (inteligenta), dar nu si la dimensiunea de importanta primordiala in relatiile interpersonale (moralitatea).

0 comentarii

De multe ori ne comparam cu altii pentru a cunoaste nivelul la care am ajuns, dar si pentru a ne creste stima de sine . Insa, uneori, aceasta comparatie ne este defavorabila, suntem depasiti de altii. In aceasta situatie fie negam valabilitatea rezultatelor, fie consideram ca si noi depasim persoana respectiva, dar din alt punct de vedere (de exemplu, el este mai inteligent ca mine, dar eu sunt mai moral ca el). Insa sunt si situatii in care nu putem nega faptul ca am fost depasiti intr-un domeniu important pentru stima de sine si atunci avem tendinta de a-i supraevalua abilitatile celui care ne-a depasit, mergand pana la a-l considera un geniu.
Tendinta de a-l supraevalua pe cel care ne-a depasit a fost denumita "efectul geniului". Acest efect apare in situatiile in care este evident faptul ca am fost depasiti si nu putem da vina pe circumstante (ca atunci cand zicem ca am luat o nota mai mica la examen decat colegul de banca pentru ca nu am invatat suficient, nu pentru ca nu am fi putut mai mult). In plus dimensiunea pe care am fost depasiti trebuie sa fie importanta pentru stima de sine, altfel am putea descalifica importanta comparatiei. Deci efectul geniului apare in "situatii de criza", atunci cand nu putem sa negam ca am fost depasiti si stima noastra de sine este amenintata.
A fost facut un experiment in care subiectii erau depasiti de un complice al experimentetorului la un test de inteligenta. Complicele era evaluat din punct de vedere al inteligentei atat de catre subiectii depasiti, cat si de catre observatori care nu fusesera pusi in situatia de a fi depasiti de complice. Rezultatele arata ca subiectii il considera pe complice mai inteligent decat il considera observatorii, deci subiectii il supraevalueaza pe cel care ii depaseste.
S-a demonstrat ca exagerarea abilitatii celui care te depaseste ajuta la restaurarea imaginii de sine amenintata. Subiectii care au fost depasiti de complice si au avut apoi posibilitatea sa il evalueze pe complice se evalueaza pe sine mai pozitiv decat se autoevalueaza alti subiecti depasiti, dar care nu au posibilitatea de a-l evalua pe complicele care i-a depasit. Evaluandu-l pe complice ca fiind mai competent decat este in realitate, subiectii il discrediteaza ca termen valabil de comparatie. Cu geniile nu te poti compara, ele ies din normalitate prin abilitatile deosebite pe care le au. Poti fi si tu foarte bun, chiar daca esti depasit de un geniu.
De asemenea, si atunci cand noi insine depasim pe altii avem tendinta de a-i supraevalua pe cei depasiti. Daca am depasi pe cineva slab in domeniu nu am putea culege laurii victoriei. Dimpotriva, daca cel depasit e competent, inseamna ca noi suntem foarte competenti si astfel ne ridicam stima de sine.
Asadar incercam prin toate modalitatile sa ne mentinem stima de sine ridicata. Initial se credea ca numai atunci cand ne comparam cu cei inferiori ne ridicam stima de sine, iar atunci cand ne comparam cu cei superiori aceasta scade. Se pare ca omul are multiple mijloace de adaptare si a gasit si pentru acest din urma caz o strategie prin care sa isi apere stima de sine.

0 comentarii

Credem că lumea în care trăim este dreaptă, că primim ceea ce merităm şi merităm ceea ce primim. Oare acest lucru este adevărat? Sau e doar o modalitate de manipulare şi control social? De câte ori adulţii nu controlează copiii spunându-le că sunt obraznici li se va întâmpla ceva rău? Sau la biserică nu aţi auzit de atâtea ori că dacă păcătuiţi ajungeţi în Iad, iar dacă faceţi fapte bune veţi avea parte de viaţă veşnică fericită în Rai?
Ipoteza credinţei într-o lume dreaptă a lui Lerner (1980) a fost formulată iniţial ca o stare particulară de disonanţă cognitivă (contradicţie care apare între ideile sau între ideile şi comportamentele unei persoane) care este implicată în situaţii de încălcare a dreptăţii. Această ipoteză afirmă că oamenii au nevoie să creadă că mediul în care trăiesc este un loc previzibil şi controlabil şi în care există dreptate şi ordine, iar oamenii obţin, de obicei, ceea ce merită. Credinţa într-o lume dreaptă se traduce printr-un fel de certitudine non-criticată că, în final, dacă destinul individului este ceea ce este, trebuie ca el să fi făcut ceva pentru a-l merita. Oamenii au tendinţa de a structura lumea în cadrul perceperii şi reprezentării ei. Aşa cum afirmă gestaltiştii, oamenii nu au percepţia haosului, ei introduc ordine şi legităţi de funcţionare şi cauzalitate chiar şi acolo unde nu există. Explicatia este aceea că dacă cunoşti aceste legi poţi controla mediu, dacă cunoşti cauza poţi influenţa apariţia efectului, şi chiar dacă acesta este doar un bias al gândirii umane, a crede într-o lume dreaptă este securizant pentru că simţi că deţii controlul, crezi că dacă faci bine eşti păzit de evenimente negative, ba chiar eşti răsplătit. Astfel credinţa într-o lume dreaptă (”după faptă şi răsplată”) poate deveni o pârghie importantă a manipulării şi controlului social în mâna părinţilor, a bisericii, a oricărui individ aflat într-o relaţie interpersonală.
Totuşi există şi un revers al medaliei, această credinţă are şi efecte negative în relaţiile interpersonale. Când asistă la o suferinţă nedreaptă, oamenii sunt motivaţi să restabilească dreptatea, lucru care se poate face ajutând victima, iar dacă acest lucru nu este posibil, blamând victima, fie datorită actelor sale “rele”, fie datorită caracterului ei “rău”. După Lerner, indivizii, motivaţi de grija de a evita situaţiile dezagreabile ocazionate de observarea unui actor social aflat în dificultate, fără motive aparente, sunt dispuşi să explice evenimentele regretabile imputând cauza mai degrabă actorului decât hazardului. Confruntaţi cu suferinţa şi nedreptatea, dezvoltăm strategii cognitive în scopul de a găsi motive sau explicaţii pentru “această stare a lucrurilor şi a lumii”.
Atribuirile pe care tind să le facă oamenii le permit să-şi menţină credinţa într-o lume dreaptă, ceea ce îi face să se simtă păziţi de nenorociri în cazul în care nu fac nimic rău prin care să le atragă asupra lor. Lerner şi Simmons (1966) au examinat blamarea/învinovăţirea victimei într-un studiu. Rezultatele (1986) tind să arate că pe cât distanţa dintre inocenţa victimei şi credinţa într-o lume dreaptă este mai mare, cu atât mai mult victima va fi redusă şi devalorizată în scopul de a restabili un echilibru între realitatea observabilă şi credinţa într-o lume dreaptă: “oamenii obţin ceea ce merită şi merită ceea ce li se întâmplă” (Deconchy, 1984).Faptul că oamenii pornesc de la presupunerea ca “fără foc nu iese fum” şi au tendinţa de a căuta cauza în spatele fiecărui eveniment îi face pe oameni să-l considere vinovat pe orice inculpat, considerând că trebuie să fie vinovat de vreme ce a fost acuzat. Chiar şi procedurile juridice cad în această capcană, confirmând un verdict prestabilit.
Fondându-şi studiul pe ideile lui Lerner, Guimond şi Simard (1979) arată importanţa pe care o are, în cadrul procesului de atribuire, apartenenţa indivizilor la categorii ierarhizate. Ei presupun că un raţionament bazat pe credinţa într-o lume dreaptă apare în special în cazul explicaţiilor pe care le dau cei bogaţi asupra inegalităţilor sociale. În sprijinul acestei ipoteze vin diverse observaţii care arată că, în Statele Unite, majoritatea albilor consideră că negrii înşişi sunt responsabili pentru condiţiile grele în care trăiesc (Feagin, 1972). Argumentele folosite de obicei pentru a justifica sărăcia pot duce la explicaţii individualiste (ca, de exemplu, lipsa de efort a săracilor), structurale (de pildă, exploatarea de către bogaţi) sau fataliste (cum ar fi neşansa). Cauzele individualiste sunt percepute ca fiind cele mai importante şi se adaugă credinţei într-o lume dreaptă. În plus, cei care îi fac pe săraci responsabili de starea lor sunt şi cei care se opun programelor sociale menite să vină în ajutorul săracilor. (Franzoi, 2000)
Avem tendinţa de a-i ajuta pe cei care au ajuns într-o situaţie critică, cu condiţia de a nu se face vinovaţi de starea în care au ajuns. (cauză internă + liber arbitru = posibilitatea de a alege). Mai degrabă îl ajutăm pe vecinul căruia i-a ars casa din cauza unui scurtcircuit electic în timpul unei furtuni, decât pe cel care “şi-a dat singur foc casei”, adormind cu ţigara aprinsă în pat. Cei care “şi-o fac cu mâna lor sunt mai puţin ajutaţi. Aşadar este importantă imaginea pe care o prezentăm dacă vrem să obţinem ajutor. Poate că de aceea sunt persoane care îşi plâng mereu de milă, spun că soarta este nedreaptă cu ele şi cred în horoscoape. De ce să nu dăm vina pe astre dacă se poate?

0 comentarii

Multi dintre noi nu stim cum te simti sa fii in inchisoare sau ce face inchisoarea oamenilor. Si nici nu ne pasa, gandindu-ne ca este locul unde cei periculosi sunt tinuti inchisi in scopul de a apara restul societatii. Insa la un moment dat, cred ca va amintiti gratierile lui Iliescu la sfarsit de mandat , sunt eliberati in societate si cara cu ei traumele din inchisoare, rareori fiind mai buni si mai echilibrati decat erau cand au intrat. Asa ca ne intrebam in ce masura inchisoarea este o solutie? Ted Conover, un jurnalist a intrat voluntar in inchisoarea Sing Sing din New York in scop de cercetare. Pentru Conover stresul pe care l-a simtit si dezumanizarea prizonierilor, dar si a gardienilor (singura diferenta intre prizonieri si gardieni este aceea ca cei din urma pleaca seara acasa) l-au marcat atat de puternic incat i-au cauzat cosmaruri si i-a fost greu sa se intoarca la viata normala. Dupa doi ani de cand a fost acolo, inca mai avea vise legate de aceasta experienta.
Cercetari in acest sens au fost facute de echipa lui Zimbardo in 1971 la departamentul de psihologie al universitati Standford. Au fost recrutati tineri care au fost platiti sa participe la un experiment organizat intr-o incinta ce imita inchisoarea. O parte dintre ei au fost "prizonieri" si au beneficiat de tratamentul specific prizonierilor reali. Alta parte erau "gardieni". Acestia purtau uniforme si aveau sarcini identice cu ale gardienilor reali. "Gardienii" au fost instruiti sa mentina controlul asupra "prizonierilor" fara a folosi violenta. Ceea ce s-a intampla a fost atat de socant incat cercetatorii au oprit experimentul doar dupa sase zile desi trebuia sa dureze doua saptamani. Dupa doua zile de experiment "prizonierii" au inceput sa se razvrateasca, iar "gardienii" au inceput sa fie violenti si sa abuzeze "prizonierii" fizic, psihologic si chiar sexual (daca experimentul ar fi continuat "prizonierii" ar fi ajuns sa fie fortati sa participe la scene pornografice).
Se observa ca subiectii si-au asumat rolurile care le fusesera atribuite. "Gardienii" ii controlau pe "prizonieri" in totalitate, chiar si in privinta mersului la toaleta. Uneori nici nu le permiteau sa mearga la toaleta si apoi ii injosea punandu-i sa curete cu mainile dejectiile. Umilirea si dezumanizarea devenisera atat de pronuntate incat cercetatorii trebuiau sa le aminteasca "gardienilor" sa nu foloseasca astfel de tactici. "Prizonierii" au inceput sa aiba probleme emotionale si sa simta furie. Manifestau dezordine in gandire, plans necontrolat, izolare si aveau comportamente patologice. Totul era atat de real incat cei implicati au uitat ca este un experiment, parintii "prizonierilor" vroiau sa angajeze avocati pentru a le scoate fiii din inchisoare.
Rezultatele acestui experiment arata ca "cel mai mare rau este produsul oamenilor obisnuiti prinsi in circumstante neobisnuite in care nu-s obisnuiti sa aiba comportamente normale" (Zimbardo, 1999) . In acest caz inchisoarea este un astfel de loc in care se naste raul. Nu putem da vina doar pe infractorii inchisi dupa ce am vazut ca si oamenii normali ar avea aceleasi reactii intr-un astfel de mediu cum este inchisoarea. In fiecare din noi se ascunde un potential criminal. Sa speram ca circumstantele nu il vor scoate la iveala.

0 comentarii

Oamenii recunosc intuitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta lor si sanatatea mintala, de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice. Cresterea stimei de sine constituie unul dintre interesele americanilor, insa cercetarile arata ca eforturile de acest gen nu au mari rezultate.

Ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a organiza astfel de actiuni de cresterea stimei de sine de vreme ce unele cercetari arata ca cresterea artificiala a stimei de sine poate duce la scaderea performantei scolare. Se presupune ca elevii cu stima de sine ridicata sunt mai perseverenti la scoala, se simt mai competenti si, in consecinta, au rezultate scolare mai bune. Totusi cercetarile arata ca stima de sine este un slab predictor al performantei scolare. Stima de sine ridicata nu are consecinte mai pozitive nici mai tarziu, ea nu coreleaza puternic cu performanta profesionala. Chiar daca intentia este buna, nu intotdeauna implementarea ideii are rezultate la fel de bune.

Cercetarile au dus si la alte rezultate contraintuitive. S-a dovedit a fi un mit faptul ca stima de sine coreleaza cu atractivitatea fizica, deoarece atractivitatea fizica ar face ca ceilalti sa se poarte mai dragut cu aceste persoane si ele sa aiba mai frecvent succese. Aceste rezultate sunt destul de optimiste pentru persoanele mai putin dragute fizic, dar care pot sa obtina feed-back pozitiv din partea celorlalti prin diferite metode. Cei cu stima de sine scazuta pot sa arate foarte bine, dar sa nu observe acest lucru, ei sunt pesimisti si negativisti in privinta oricarui lucru.
Se pare ca pentru stima de sine este mai important cum te crezi decat cum esti in realitate. Cei cu o stima de sine ridicata sunt grozavi in ochii lor, nu neaparat si in ochii celorlalti.

Mituri pot fi si prezumtiile referitoare la efectele pozitive ale stimei de sine. Una dintre acestea ar fi ca stima de sine ridicata duce la succese. Insa este o greseala sa interpretam simpla corelatie ca fiind o relatie cauza-efect. Este la fel de posibil ca o stima die sine ridicata sa fie rezultatul succeselor, de aceea am avea putin de castigat daca am creste doar stima de sine, nu si posibilitatea dea a avea succes, de exemplu.

Desi s-ar crede ca persoanele cu stima de sine crescuta sunt privite mai pozitiv de catre ceilalti (caci oamenii prefera sa se asocieze cu persoanele puternice, sigure pe ele), cercetarile nu sustin aceasta ipoteza. Doar in ceea ce priveste initierea de contacte sociale cu ceilalti stima de sine s-a dovedit a avea un efect pozitiv, nu si asupra dezvaluirii interpersonale, a fi asertivi si a-si cere drepturile, a oferi suport emotional sau a rezolva conflictele interpersonale.

Cercetarile psihologilor spulbera miturile legate de efectul preventiv al stimei de sine ridicate in cazul consumului de alcool si de droguri, al comportamentului sexual neadecvat si al agresivitatii.
Trecand peste infirmarea atator mituri, stima de sine ridicata are si efecte pozitive, pare a ne face mai fericiti si a ne feri de anumite tulburari psihologice.

Cercetarile nu sustin ideea ca adolescentii cu stima de sine scazuta sunt predispusi sa aiba activitate sexuala precoce sau sa se implice mai mult in relatii sexuale. Experiente sexuale negative si sarcini nedorite apar la cei cu stima de sine scazuta, dar nu stiu care este cauza si care este efectul.
Stima de sine scazuta pare sa nu coreleaze nici cu consumul de droguri ilicite, de alcool si de tutun la adolescenti. Studiile nu sunt consistente, unele sustin ca stima de sine ridicata coreleaza cu consumul frecvent de alcool, iar altele studii sustin contrariul. Un studiu din 1997 pare sa gaseasc atotusi o corelatie slaba, scaderea motivatiei scolare duce la scaderea stimei de sine, ceea ce duce la consum de marihuana. Interpretarea acestor rezultate este complicata, mai ales ca unii oameni consuma droguri de curiozitate sau pentru distractie, nu doar sa uite de probleme.

Mult timp psihologii au crezut ca stima de sine scazuta este una dintre cauzele agresivitatii, pana in 1996 cand, in urma anallizei unor studii, Baumeister a ajuns la concluzia ca initiatorii agresiunii au imagini favorabile despre ei sau chiar se supraevalueaza. Copiii care sunt cruzi cu ceilalti copiii sunt mai putin anxiosi si mai siguri pe ei decat ceilalti copii, lucru care e valabil si in cazul adultilor.

Cresterea stimei de sine nu ar rezolva problema drogurilor, problemele sexuale la adolescenti sau agresiunile, insa poate ar face oamenii mai fericiti. Persoanele cu stima de sine ridicata sunt mai fericiti si mai putin depresivi decat ceilalti. O corelatie puternica nu ne indreptateste sa spunem ca stima de sine ridicata te face fericit. Este plauzibil ca succesele profesionale, scolare sau sociale sa duca atat la fericire, cat si la o stima de sine ridicata. Este de asemenea posibil ca fericirea, ca tendinta temperamentala sau dispozitie de a te simti bine, sa creasca stima de sine.

Asadar ce ar trebui sa faca parintii, profesorii si terapeutii? Sa caute cu pret sa creasca stima de sine? Studiile arata ca aceasta ar avea efecte pozitive: cei cu stima de sine crescuta sunt perseverenti in cazul esecului, uneori se comporta mai bine in situatiile sociale. De asemenea, o imagine de sine negativa creste riscul pentru tulburari de comportament alimentar (in special bulimie).
Insa inflatia stimei de sine i-ar putea face pe oameni sa ceara un tratament preferential si sa-i exploateze pe ceilalti, deci ar fi si costuri sociale imprevizibile.

0 comentarii

http://khris.ro/index.php/05/2009/economia-romaneasca-pare-sa-fi-depasit-momentul-cel-mai-greu-al-crizei/

http://khris.ro/index.php/03/2009/in-aceasta-saptamana-criza-a-luat-o-pauza/

2 comentarii

De asteptat ar fi ca in perioada de criza, politicienii de la putere sa ia masuri de atenuare si de iesire din criza .
Insa numai asta nu pare a fi grija lor, nefericiti probabil ca atunci cand au ajuns si ei in sfarsit la putere, "ciolanul" de ros e cam anemic.

Legile pe care le dau par a avea singurul scop de a aduce bani in buget, fara a se gandi la efectele pe termen lung. Si 2 astfel de legi sunt :
- impozitul forfetar
- nedeductibilitatea cheltuielilor cu autovehiculele firmelor si cu benzina

Consecintele nu intarzie sa apara si daca pe o parte se strang mai multi bani la biget prin impozitul forfetar, pe alta parte se pierd, multe firme care plateau si ele impozit, ce-i drept mai mic, se inchid:

" Ultimele date ale Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC) arata ca peste 14.000 de firme si-au suspendat activitatea in luna aprilie a acestui an. In aceeasi perioada, numarul dizolvarilor voluntare a fost de peste 1500, in timp ce radierile voluntare au depasit 2200 de cereri."
http://www.infosrl.ro/societate-comerciala/articol?id=873

Si se pierd nu numai banii din impozitul pe venit/profit, ci si impozitul pe salarii, un alt efect fiind cresterea numarului de someri. Nu ca nu se iau masuri de combatere a somajului, ci chiar acesta este generat prin legi.
Asadar, in loc sa ajunga mai multi bani in buget, statul va avea de sustinut un numar tot mai mare de someri.
In concluzie, nici macar nu au reusit sa isi atinga scopul de a creste in mod real bugetul de stat si atunci te intrebi cu ce au gandit cand au dat legea?

Ce sa mai zic ... Buna afacere! Scump la tarate si ieftin la faina!

0 comentarii

Cateva lucruri despre mine...

Ma numesc Livia,

Am 27 de ani pana pe 7 august ... un leu atipic, cu trasaturile caracteristice zodiei atenuate de un temperament introspectiv.
Am dat in 2000 la Psihologie din pasiune, dupa un liceu de mate-fizica, care nu mi-a placut pentru simplul motiv ca nu a fost alegerea mea, desi m-am descurcat bine. Important ca am invatat cu aceasta ocazie sa fac propriile alegeri in viata, indierent de ceea ce vor sau cred parintii ca e mai bine pentru mine. Atat timp cat eu suport consecintele, e normal sa incerc sa aleg eu cum cred ca e mai bine. Independenta de parinti s-a accentuat cu inceperea facultatii si migrarea din Piatra Neamt in Iasi. Si astfel mi-am luat zborul din cuib, pentru a ma intoarce doar rar in vizita.

Am ramas in Iasi, unde si lucrez in Resurse Umane. Visul meu cand am dat la Psihologie a fost sa ajut oamenii ca terapeut. Intre timp m-am lovit de realitate, am mai amanat acest vis si am ales alt domeniu din care sa castig bani pentru formarea ca terapeut care avea sa dureze 4-5 ani. Am cautat un domeniu care credeam eu ca imi va placea ... psiholog de firma. Si a ajuns chiar sa imi placa, mai ales partea de formare profesionala a angajatilor (traininguri) si de diagnostic si analiza organizationala. Bineinteles, sunt si parti mai putin placute, cum ar fi eliberarea de adeverinte, care mi-a fost "pasata" de la Contabilitate. Si am invatat ca trebuie sa ma schimb, sa nu mai fiu genul "yes man", de treaba si draguta cu toata lumea, incapabila si refuz.
Acum, dupa cativa ani, mi-ar veni greu sa ma reprofilez, asta am invatat sa fac.

Si totusi Psihoterapia a ramas un vis la care nu vreau sa renunt. De mai bine de un an am inceput formarea in Terapie de cuplu si familie. Cine stie cand voi ajunge sa practic, daca imi va mai placea (de-a lungul timpului s-au mai schimbat pasiunile), daca voi avea resurse financiare sa imi deschid un cabinet. Insa important este sa imi doresc cu adevarat, caci apoi Constientul si Inconstientul vor gasi resursele si solutiile.

De ce acest blog? Despre ce voi vorbi aici?
Deocamdata despre psihologie, resurse umane si vom mai vedea ... lucruri interesante pe care voi dori sa le impartasesc.

1 comentarii

CV Baetica Livia Catalina

E-mail: liviacatalina@yahoo.com; liviab@gmail.com
Date personale: - data naşterii: 7 august 1981;
- starea civilă: necăsătorită;
- adresa: Iaşi, Str. Prof. Paul


Obiectiv profesional:

Doresc să mă specializez în domeniul Managementului Resurselor Umane. Sunt interesată de joburi în acest domeniu în care să pot valorifica cunoştinţele achiziţionate în timpul facultăţii, a masterelor, la cursurile organizate de ITM Iaşi şi experienţa profesională dobândită la firmele la care am lucrat (recrutarea şi selecţia de personal, evaluarea psihologică a angajaţilor, consilierea şi motivarea angajaţilor, analiză organizaţională, susţinerea de traininguri), precum şi de posturi în care să îmi valorific cunoştinţele de psihologie.
De asemenea, sunt interesată şi de colaborări part-time în domeniul Resurselor Umane (susţinere de traininguri, proiecte de recrutare, analiză şi intervenţie organizaţională, consiliere psihologică).


Studii:

· august 2006 – martie 2007 – Formare în MRU prin FEEA, proiectul ''Oamenii fac difenţa'', finanţat de Phare ( Managementul resurselor umane , Comportament organizaţional, Leadership, Managementul recompenselor, Etica relaţiilor de muncă şi comunicare, Managementul proiectelor în dezvoltarea resurselor umane, IT pentru MRU);
· octombrie 2004 – ianuarie 2006 – master de Analiză şi intervenţie în grupuri şi organizaţii, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi, lucrarea de disertaţie fiind “Factori de success în carieră în middle-management”;
· octombrie 2004 – iunie 2006 - master de Intrevenţie psihosocială şi psihoterapie, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi, lucrarea de disertaţie fiind “Efectele psihologice ale trainingurilor asupra adolescenţilor”;
· 2000 - 2004 - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi, secţia Psihologie (şefă de promoţie).

Experienţa:

· septembrie 2007 – prezent – Specialist Resurse Umane, Caremil – dealer Dacia şi Nissan; atribuţii : selecţie şi recrutare de personal, integrarea noilor angajaţi, evaluarea personalului , motivarea personalului, susţinerea de traininguri (Motivarea angajaţilor, Leadership, Rezolvarea conflictelor, Team-building, Managementul timpului , Organizarea şedinţelor, Comunicarea şi relaţiile cu clienţii);
· februarie 2007 – septembrie 2007 – Referent Resurse Umane, SC Kaufland SCS; atribuţii: selecţie şi recrutare de personal, administrarea personalului;
· noiembrie 2006 – februarie 2007 – Trainer de Citire şi memorare rapidă;
· aprilie 2006 – ianuarie 2008 – lucru în echipă la elaborarea chestionarului de evaluare şi motivare a personalului Inventarul Stilurilor de Lucru;
· februarie 2006 – testarea psihologică a copiilor de la grădiniţa şi de la şcoala primară FEG;
· septembrie 2004 – ianuarie 2007 – Psiholog Resurse Umane la firma de soft Axiologic Research, având sarcini de cercetare, MRU (fişe de post, dosare de personal, protecţia muncii, documente de ordine interioară, recrutare şi selecţie de personal, evaluarea şi motivarea personalului), redactarea de conţinut din domeniul psihologic sau al sănătăţii pentru site-uri şi adaptarea aplicaţiilor la utilizatori;
· 2004-2006 – consiliere psihologică on-line.

Voluntariat:

· noiembrie 2006 – ianuarie 2007 – voluntar AOA Iaşi (Asociaţia Oamenilor de Afaceri);
· aprilie 2006 – proiectul de calificare profesională “O şansă pentru fiecare”, Alternative Sociale;
· octombrie 2002 – august 2006 - consiliere individuală, de grup şi educatională (activităţi la orele de dirigenţie: Rezolvarea conflictelor, Comunicarea, Orientare şcolară şi profesională, Educaţie sexuală) la Liceul "Garabet Ibrăileanu" (proiect Cabinetul de tineret) şi la Liceul CFR, Alternative Sociale;
· octombrie 2003 - martie 2004 - activităţi recreative cu copiii internaţi la secţia de Oncologie a Spitalului "Sfânta Maria", Asociaţiei Creştin-Umanitară "Slujirea Vieţii";
· septembrie 2002 - ARAS Piatra Neamţ, activităţi educative şi recreaţionale cu copii seropozitivi;
· martie-august 2002 - programul de prevenire a delincvenţei juvenile "Opriţi-vă colegii până nu este prea târziu" desfăşurat de ONG Alternative Sociale în şcolile şi liceele ieşene;
· martie 2002 - prelucrarea datelor în vederea diagnosticării fenomenului consumului de droguri în scolile ieşene sub coordonarea CJAP Iaşi, în programul "Prevenţie şi consiliere anti-drog".

Cursuri Managementul Resurselor Umane:

· martie – aprilie 2009 – Training of Trainers , acreditat CNFPA, organizat de Humans People Academy, traineri Felicia Stoica şi Ioana Nicuşan;
· 10 februarie - prezent - curs MRU, organizat de Dacia;
· 10 iulie - 22 iulie 2006 – curs de Sănătate şi securitate în muncă, la ITM Iaşi, prin Centrul de Formare şi Perfecţionare Profesională Botoşani;
· 29 iunie – 30 iunie 2006 – Managementul Resurselor Umane, prin Centrul Regional de Facilitare şi Negociere (CRFN);
· 22 inunie – 23 iunie 2006 – curs de Strângere de fonduri, prin CRFN;
· 21 noiembrie – 3 decembrie 2005 - curs de Legislaţia muncii - Relaţiile de muncă, la ITM Iaşi, prin Centrul de Formare şi Perfecţionare Profesională Botoşani;
· 31 octombrie – 11 noiembrie 2005 – Work-shop Managementul carierei, Centrul de informare profesională, orientare în carieră şi plasament, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi;

Cursuri şi formări în Psihoterapie, Consiliere şi Evaluare psihologică:

· Martie 2008 – prezent – formare în Psihoterapie sistemică de cuplu si familie, traineri Adina Karner-Huţuleac şi Diana Ciubotaru;
· martie 2006 – prezent - formare în Somatoanaliză, traineri Magda Luchian, Carmen Lovinescu şi Doina Budeanu;
· septembrie 2006 – noiembrie 2006 – curs de Citire şi memorare rapidă, trainer Radu Budei;
· 20 octombrie 2003 - 24 octombrie 2003 - training organizat de Asociaţia Creştin - Umanitară "Slujirea Vieţii" (meloterapie, ludoterapie, educaţie prin joc, educaţie sexuală, bioetica, infecţia cu HIV/SIDA);
· decembrie 2003 - martie 2004 - cursul "Tehnica aplicării testului Szondi", prin Centrul Român de Intervenţie Socială şi Psihoterapeutică, trainer Nicolaie Dumitraşcu;
· noiembrie 2002 - noiembrie 2003 - cursul "Tehnica aplicării testului Rorschach (sistemul comprehensiv)", prin Centrul Român de Intervenţie Socială şi Psihoterapeutică, trainer Nicolaie Dumitraşcu, membru al International Rorschach Society;
· 6-8 decembrie 2002 - participare la seminarul aplicativ cu tema "Tehnici de consiliere a copilului şi familiei- abordarea sistemică", trainer psiholog Cristian Petrescu;
· 12-20 octombrie 2002 - trainingul de pregătire în consiliere şcolară "Un prieten pentru copii, adolescenţi şi ... nu numai" cu Luciana Frumos şi Adela Serea, la Alternative Sociale;
· decembrie 2001- curs de formare în psihoterapie de grup experenţială, grup de analiză şi dezvoltare personală, traineri Iolanda Mitrofan şi Vasile Mihăescu;
· aprilie 2001-cursul de formare în Analiză Tranzacţională TA 101, trainer Martin Bertok.

Pubicaţii, redactare de articole şi proiecte:

· ianuarie 2008 – martie 2008 – participare la proiectul finanţat Phare HOLON cu lucrările “Reacţia managerilor faţă de cursurile de formare” şi “Integrarea filialelor de multinaţionale (supermarket-uri) în mediul socio-economico-cultural românesc”, în colaborare cu profesori de la Univ. Al. I. Cuza, Iaşi – Mihai Dinu Gheorghiu, Ana Stoica-Constantin, Ticu Constantin;
· ianuarie 2007 – mai 2007 – participare la proiectul care viza crearea unei Platforme de e-learning la Univ. Al. I. Cuza, Iaşi;
· 2006 – "Evoluţionism şi diferenţe în ceea ce priveşte comportamentul sexual" şi "Infidelitatea - perspective sociale", în volumul "Psihologie sexuală aplicată", sub redacţia Bebe Mihăescu, Edit. Fides, Iaşi;
· iunie 2005 - "Cum îi percep oamenii pe bolnavii psihic?", prezentat la Congresul Internaţional de Psihologie Clinică de la Sibiu;
· martie 2005, mai 2003 – redactarea proiectului "Metode contraceptive - campanie pentru copii iubiţi şi doriţi" şi "Educaţie sexuală" pentru consiliere educaţională;
· ianuarie 2003 - premiul III la concursul “Ce este omul normal” cu eseul “La limita dintre două dimensiuni”, în Lentila “D” Contact, Revista studenţilor Facultătii de Psihologie, Univ. “Al.I.Cuza”;
· noiembrie 2002 - “Mentalitatea faţă de muncă", proiect de finanţare de tip A.

Abilităţi:

· Utilizare PC: programe editare text, calcul tabelar şi prelucrare statistică (Word, Excel, Open Office, SPSS 10.0), Internet;
· Limbi străine: engleza (avansat), franceza (începător), spaniola (cursul elementar prin Centrul Cultural al Americii Latine şi Caraibilor din Iaşi, profesor Gustavo Loria);
· Spirit de echipă şi de organizare, răbdare în lucrul oamenii, sociabilitate, empatie, perseverenţă, seriozitate.

Hobby:

- Lectura (psihologie, filosofie, literatură), ieşirile cu prietenii, autodezvoltarea personală

3 comentarii